Vlad al III-lea Ţepeş a fost, aşa cum se ştie, cel de-al doilea domnitor al dinastiei Drãculeştilor, o ramură a Basarabilor de Ro...




   Vlad al III-lea Ţepeş a fost, aşa cum se ştie, cel de-al doilea domnitor al dinastiei Drãculeştilor, o ramură a Basarabilor de Romanaţi. Începând cu 1976, figura lui capăta substanţă, deşi până atunci era doar una de rangul doi. Ceauşescu, în căutare de “eroi naţionali” s-a oprit şi asupra lui Ţepeş, istoricii de partid adaptând puţinele fapte cunoscute şi exagerând altele. Aşa cum o să vedem, despre Vladislav Ţepeş se ştiu mult mai puţine lucruri decât s-ar putea bănui.

   Vlad a fost fiul lui Vlad Dracul (probabil tot Vladislav), numit aşa datorită (spune hagiografia comunistă) apartenenţei sale la Ordinul Dragonului, un ordin cavaleresc de inspiraţie religioasă, fondat de Sigismund de Luxembourg şi desfiinţat după moartea acestuia. De aici, sursele documentare sunt contradictorii… Apărătorii lui Vlad Ţepeş susţin că tatăl său a fost scos din rândul cavalerilor Ordinului, deoarece i-a ajutat pe turci să cucerească Cetatea Severinului şi cea a Caransebesului, chiar dacă alte surse îl indică pe Ţepeş ca fiind colaborator al turcilor. Cel mai probabil, porecla de “Dracul” nu are absolut nici o legătură cu Ordinul Dragonului, ci mai curând cu acea colaborare a sa cu turcii.

   Când s-a născut Ţepeş, încă nu se ştie précis, dar se pare că în noiembrie sau decembrie 1431 şi nici locul naşterii nu e stabilit. Se spune că s-ar fi născut la Sighişoara, după unele surse, dar la fel poate să se fi născut la Târgovişte sau Bucureşti, căci o dovadă fermă nu există. Se ştie că tânărul Vlad şi-a petrecut adolescenţa la curtea sultanului Murad al II-lea, în compania celui care mai târziu va deveni Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. După ce Vlad Dracul a fost asasinat într-un mod bestial (boierii care l-au omorât i-au înfipt ţepuşe în ochi), pe tronul Valahiei a fost pus de turci, fiul fostului domnitor, Ţepeş. Primele fapte ale sale au fost îndreptate împotriva boierilor care îi asasinaseră tatăl, dar şi al familiilor lor, cu toţii sfârşind în ţepe.

   Următoarele execuţii au fost îndreptate împotriva saşilor, cu precădere cei din Braşov şi Sibiu, unde tragerile în ţeapă au determinat apariţia în Imperiul Romano-German, a unor pamflete care-l satirizau pe domnitorul valah, apărând cu această ocazie şi numele de Dracula. În sec. XIX, aşa cum arătam, Wilkinson a pomenit despre “Dracula”, în memoriile sale de călătorie, servind că sursã de inspiraţie pentru Bram Stoker.

   Arestat de Matei Corvin, pentru supunerea declarată lui Murad al II-lea, Vlad Ţepeş a petrecut 12 ani de recluziune la Visegrad, fiind eliberat la intervenţia celuilalt văr, Ştefan cel Mare. Marile fapte de arme împotriva turcilor, nu sunt decât legendare, căci în afara unei scrisori a lui Vlad trimisă lui Matei Corvin, nu există izvoare documentare certe.

   Moartea sa e şi ea o enigmă.... Se spune că a fost omorât de turci sau de către boieri şi că a fost înmormântat la Mănăstirea Snagov sau la Mănăstirea Comana, dar cercetările nu au confirmat nici una dintre versiuni. Nici teoria înmormântării sale la Napoli, în catedrala Santa Maria la Nova nu este mai bine fundamentată de către estoniana care a lansat-o, în colaborare cu studenţi şi arheologi italieni (2014).

Tot mapamondul ştie azi despre Vlad (Vladislav) Ţepeş, datorită irlandezului Abraham (Bram) Stoker. Doar întâmplarea a făcut ca Stoker s...


Tot mapamondul ştie azi despre Vlad (Vladislav) Ţepeş, datorită irlandezului Abraham (Bram) Stoker. Doar întâmplarea a făcut ca Stoker să-şi boteze personajul “Dracula”, altfel impactul scurtei domnii a lui Vlad Ţepeş ar fi rămas modest şi cu rezonanţe strict locale. Fireşte, personajul istoric nu are absolut nici o legătură cu “contele Dracula”, vampirul lui Stoker, dar ambele personaje au enigmele lor…

Născut cu o maladie rară ce l-a ţintuit la pat mai bine de 7 ani, Bram Stoker a ascultat poveştile fantastice şi uneori horror pe care mama sa i le povestea. Mai târziu, el s-a apucat de scris, nu fără a se inspira din precursorii genului. Începutul a fost făcut de modesta creaţie a lui John William Polidori, medicul personal al lordului Byron, al cărui personaj, “lordul Ruthven” muşca femeile de gât. Pe când Stoker avea 25 de ani, un conaţional, Joseph Sheridan Le Fanu scotea romanul “Carmilla”, unde vampirul era o femeie, carte care se pare că l-a canalizat pe tânărul Bram spre un gen literar atipic epocii. Aşa cum rezultă din notele personale ale autorului, Stoker şi-a numit iniţial personajul “contele Wampyr”, dar, influenţat de un pasaj din notele de călătorie ale britanicului William Wilkinson “Descrierea principatelor Valahia şi Moldova” (1820) (“Dracula înseamnă în limba valahă “demon”/ “drac”), el a schimbat numele în “contele Dracula” şi a plasat acţiunea romanului în Transilvania. Deşi susţinută de Oscar Wilde şi de Arthur Conan Doyle, cartea lui Bram Stoker a avut un succes modest, autorul murind câţiva ani mai târziu, în sărăcie. Celelalte scrieri ale sale au rămas aproape anonime, oricum, fără succesul postum al lui “Dracula”. După moartea sa, romanul a fost ecranizat de mai multe ori, peliculele cunoscând interpretări faimoase, de la Bela Lugosi şi Cristopher Lee, până la Klaus Kinski, David Carradine, Gerard Butler, Leslie Nielsen şi Gary Oldman.

(Va urma)

   Highgate este un fost cimitir, nu departe de Londra. Iniţial, el a fost gândit să rivalizeze cu cimitirele aristocraţilor, motiv ...




   Highgate este un fost cimitir, nu departe de Londra. Iniţial, el a fost gândit să rivalizeze cu cimitirele aristocraţilor, motiv pentru care mormintele au fost decorate cu elemente victoriene, iar aleile au devenit adevărate bulevarde. Probabil ar fi rămas în anonimat, un loc de plimbare macabru, dacă n-ar fi existat un incident, care a stârnit numeroase controverse…


   Louise şi Elizabeth se plimbau liniştite, până când au zărit în cimitirul de 15 ha, mai multe morminte deschise şi chiar unele cu corpurile la vedere. Din acea zi, pentru cele două tinere a început calvarul… Coşmarurile le bântuiau în fiecare noapte şi amândouă au fost “lovite” de o misterioasă anemie. În acele coşmaruri le apărea o umbră înspăimântătoare le înţepa în gât, înţepături care le-au apărut pe gât şi în realitate. Au reuşit să scape de “atacuri”, doar după ce şi-au pus căpăţâni de usturoi pe cap şi la gât – cruci de argint. Unii spuneau pe atunci, că au văzut silueta unui spectru adus de spate şi îmbrăcat în negru, iar alţii vorbeau chiar despre ochii săi roşii. Cu toate că descriau un vampir, acesta nu a atacat pe nimeni, ceea ce e neobişnuit.

   Cum era de aşteptat, au început investigaţiile… Investigatorii au scos la iveală detalii referitoare la animale exsanguinate, în principal vulpi, cărora li s-au practicat mici orificii, prin care ele au pierdut tot sângele. În plus, o femeie şi-a pierdut viaţa acolo, împinsă de nişte mâini nevăzute. Au urmat profanări ale unor morminte şi chiar cadavre exhumate, pentru a li se înfige ţăruşi în locul unde cândva aveau o inimă.